Hannibal ad portas (lat. „Hannibal e la porți”) – Este strigătul pe care l-au scos romanii după bătălia de la Cannae, una dintre cele mai vestite din istorie. Oștile cartagineze (Cartagina se afla unde e azi Tunisul), conduse de generalul Hannibal (care, pentru a ajunge în Italia, a traversat Spania, Pirineii, Galia și Alpii) au înfrînt în această bătălie (în anul 216 î.e.n.) „invincibila” armată romană. Cannae se găsea la o sută de leghe de Roma. De bună seamă, romanii au fost cuprinși de spaimă și au lansat strigătul: „Hannibal e la porțile noastre!” (Relatează Tit Liviu în Istoria romană și Cicero în De finibus bonorum et malorum). Expresia a ajuns proverbială și se întrebuințează atunci cînd e vorba de o primejdie gravă și iminentă. O folosește Lenin în articolul Pe terenul practic, publicat în „Pravda” din 1 martie 1918, în legătură cu măsurile necesare pentru războiul impus de imperialiștii germani: „în situația noastră actuală orice întîrziere este într-adevăr « echivalentă cu moartea ». Hannibal e la porțile noastre, – lucrul acesta nu trebuie să-l uităm nici o clipă” (Opere, vol. 27, pag. 59). În „Contemporanul” (nr. 957), Demostene Botez, într-un articol intitulat Hannibal ad portas, se referă la un critic de arte plastice: „D-sa dă strigătul de alarmă al romanilor după bătălia de la Cannae – « Hannibal ad portas », atunci cînd spune că trebuie să veghem”. IST.